marți, 31 martie 2009


..."Nu cunostem decat ceea ce imblanzim (...) daca vrei un prieten,imblanzeste-ma."... ...da..candva demult citisem cuvintele astea in "Micul Print" ... le uitasem..dar in seara asta mi au rasunat in creier...si le tot aud...n-am "imblanzit" eu (sau probabil ca si eu am imblanzit dar nu am fost interesanta sa si pastrez ce am imblanzit)...ci am fost "imblanzita" si inca foarte rau... ...am fost "imblanzita" si apoi lasata in voia sortii...fara sa mi se spuna ca dupa ce calci in lumea celor imblanziti e mai greu decat atunci cand le stii pe ale tale si nimeni nu ti tulbura "salbaticia"... ...am ramas cu tine in gand , in piele , in vis , cu arsura sarutului tau pe buze , cu urmele mangaieriilor tale pe piele...la fiecare gand in care apari tu tresar si simt un vulcan care sta sa explodeze....mi trupul gol fara tine...suna absurd dar cand uraganul asta de trairi te invadeaza nu ti mai poti controla miscariile,ganduriile....si cand stii ca esti neputinciosa in fata sortii e atat de trist si apasator... ...de ce a trebuit sa ma imblanzesti chiar tu...sa mi tulburi cursul vietii mele in jungla asta cotidiana...in care lumea vine si pleaca mereu fara sa lase prea multe lucruri in urma...tu ai venit , m ai "imblanzit" si ai lasat tot ce e mai dulce si mai amar, in acelashi timp, in mine.... ...dar cu toate astea ramane aminitrea "imblanzirii"... ...imblanzeste ma..dar ramai langa mine... ...Noapte buna!... ...

Niciun comentariu: